Teoria minții la copiiÎnțelege ce spui, dar nu și ce simți.
Teoria minții e capacitatea de a înțelege că ceilalți au gânduri, emoții și intenții diferite de ale tale. La mulți copii cu autism vine mai greu, dar se poate lucra, pas cu pas. La Atlas, o ședință costă 300 lei.
Pagina explică ce e teoria minții, cum se dezvoltă și cum se lucrează pe ea. Sari direct unde te interesează.
„Nu e răutate. Pur și simplu nu-și dă seama.”
Părinții copiilor cărora le e greu cu teoria minții recunosc des aceleași situații.
Spune adevărul, chiar când doare
„Doamna e grasă.” „Cadoul e urât.” Nu vrea să rănească pe nimeni. Doar nu vede de ce celălalt s-ar supăra.
Glumele și ironia trec pe lângă el
Înțelege totul la propriu. Când cineva spune „ce frumos” pe un ton ironic, el chiar crede că e frumos.
Povestește ca și cum ai fi fost acolo
Începe din mijlocul întâmplării, cu nume pe care nu le știi. Pentru el, dacă știe el, știi și tu.
Ce este teoria minții
Teoria minții e capacitatea de a-ți da seama că în capul celuilalt e altceva decât în al tău: alte dorințe, alte gânduri, alte informații. Și de a folosi asta ca să-i înțelegi purtarea. „A plâns pentru că n-a știut că mama vine înapoi.”
Pe ea se sprijină o mulțime de lucruri de zi cu zi: empatia, glumele, minciunile mici și politicoase, rândul la vorbă, prieteniile. De aceea, când lipsește, se vede peste tot, nu doar într-un test.
Același tipar în țări și variante de test diferite, arată o analiză a 178 de studii.
Față de 23 din 27 de copii fără diagnostic, în studiul original din 1985.
Teoria minții nu se termină la 5 ani. Formele ei mai fine apar în școala primară.
Surse: Wellman și colab., 178 de studii (2001) · Baron-Cohen, Leslie și Frith, testul Sally-Anne (1985) · Baron-Cohen și colab., gafele sociale (1999)
Treptele, în ordinea în care apar
Copiii urcă aceste trepte în aceeași ordine: cine trece o treaptă le-a trecut, de obicei, și pe cele dinainte. Vârstele sunt orientative.
| Treapta | Ce înțelege copilul | Cum arată acasă | De obicei |
|---|---|---|---|
| Dorințe diferite | Celălalt poate vrea altceva decât el | Îți dă ție morcovul și ia el biscuitul, pentru că știe că tu preferi morcovul | În jur de 2-3 ani |
| Păreri diferite | Celălalt poate crede altceva despre același lucru | „Eu cred că pisica e în grădină, tu crezi că e în casă” | În jur de 3-4 ani |
| Cine a văzut, știe | Cine n-a văzut ce e într-o cutie nu știe ce e acolo | Îți arată jucăria nouă, pentru că își dă seama că tu n-ai văzut-o | În jur de 3-4 ani |
| Credința falsă | Cineva poate crede ceva greșit și se poartă după ce crede | Trece testul Sally-Anne, înțelege o farsă sau o surpriză | În jur de 4-5 ani |
| Emoția ascunsă | Poți simți una și arăta alta | Știe că la un cadou urât poți zâmbi totuși, ca să nu-l superi pe cel care l-a dat | În jur de 5-6 ani |
| Gafele și ironia | Ce știe și ce simte fiecare, în aceeași situație | Își dă seama că cineva a spus ceva nepotrivit fără să vrea | Între 7 și 11 ani |
Surse: Wellman și Liu, ordinea etapelor (2004) · Wellman și colab., 178 de studii (2001) · Baron-Cohen și colab., gafele sociale (1999)
Lasă un număr, te sunăm noi
Completezi în treizeci de secunde. Te sunăm în aceeași zi lucrătoare, între 08:00 și 20:00, ne spui câți ani are copilul și ce ai observat, și stabilim împreună de unde începem.
Dacă preferi să vorbim acum, sună la 0774 255 601.
Testul clasic, în patru cadre
E testul pe care îl găsești în orice carte despre teoria minții. Îl poți face și acasă, cu două păpuși, un coș și o cutie.
Dacă răspunde „în cutie”
- Spune unde e mingea de fapt, adică ce știe el
- Nu ține cont că Sally n-a văzut mutarea
- E răspunsul obișnuit pe la 3 ani
Dacă răspunde „în coș”
- A înțeles că Sally crede altceva decât e adevărat
- Și-a pus întrebarea: ce a văzut Sally?
- E răspunsul celor mai mulți copii de 4-5 ani
Un singur test nu pune un diagnostic
Testul Sally-Anne arată o singură treaptă. Un copil poate să-l treacă și să aibă totuși dificultăți cu gafele, ironia sau emoțiile ascunse. Sau să-l pice într-o zi obosită. De aceea contează ce se vede în viața de zi cu zi, nu doar răspunsul la un test.
Surse: Baron-Cohen, Leslie și Frith, testul Sally-Anne (1985)
Semne că teoria minții vine mai greu
Nu sunt semne de alarmă luate separat. Contează dacă apar des, în mai multe situații, și dacă rămân în urmă față de copiii de vârsta lui.
- Nu-și dă seama când cineva e trist sau supărat
- Râde când altcuiva i s-a întâmplat ceva rău
- Numește greu emoțiile, și pe ale lui, și pe ale altora
- Se miră că celălalt s-a supărat
- Se joacă mai mult alături de copii decât cu ei
- Îi e greu cu jocul de-a „ca și cum”
- Nu-și dă seama când celălalt s-a plictisit
- Vrea ca jocul să meargă doar după regulile lui
- Vorbește mult despre ce-l interesează pe el
- Nu observă când e întrerupt sau nu e ascultat
- Înțelege la propriu glumele, ironia, expresiile
- Spune lucruri jignitoare fără să-și dea seama
- Îi e greu cu întrebările „de ce a făcut personajul asta?”
- Nu înțelege de ce s-a supărat un coleg
- E păcălit ușor de alți copii
- Nu minte, nici măcar când toți ceilalți ar face-o
Dacă te gândești la autism
Dificultățile cu teoria minții apar des în autism, dar nu pun singure un diagnostic. Diagnosticul se pune printr-o evaluare clinică, cu instrumente standardizate. La Atlas se face la evaluarea pentru autism.
Din treaptă în treaptă, prin joc
Terapia pornește de unde e copilul, nu de la vârsta lui. Se lucrează de obicei în trei direcții, care se sprijină una pe alta.
Să recunoască ce simte cineva
- Emoțiile pe fețe, în poze și apoi în viața reală
- Ce simte cineva într-o situație: la o petrecere, la o pierdere
- Ce simte cineva când primește sau nu ce și-a dorit
- Emoția care se vede și emoția care se ascunde
Să înțeleagă perspectiva
- Ce vede celălalt din locul lui
- Cine a văzut știe, cine n-a văzut nu știe
- Ce crede cineva care n-a fost de față
- Surprize, farse, ce e într-o cutie închisă
Să folosească ce a învățat
- Povești și benzi desenate cu „ce crede el?”
- Jocuri de rol cu situații de la școală
- Conversația: rândul la vorbă, întrebările despre celălalt
- Glumele, ironia, gafele, la copiii mai mari
Terapia pe teoria minții merge des împreună cu alte intervenții. La copiii cu autism, de exemplu, o poți vedea alături de terapia ABA sau de logopedie, fiecare pe partea ei.
Se poate învăța. Greul e să rămână
O analiză Cochrane din 2014 a adunat 22 de studii controlate, cu 695 de copii și adulți cu autism. Concluziile ei, pe scurt:
Ce s-a văzut
- Teoria minții, sau pașii dinaintea ei, se pot învăța
- Exercițiile pe recunoașterea emoțiilor au avut efect pe abilitatea lucrată
- N-au apărut efecte adverse
Ce rămâne de lucrat
- Puține dovezi că abilitatea se păstrează în timp
- Puține dovezi că trece singură din cabinet în viața de zi cu zi
- Studiile au fost mici și diferite între ele, deci dovezile sunt de calitate scăzută
Ce înseamnă asta pentru tine
Ce se învață în ședință trebuie exersat și acasă, la grădiniță, la școală, cu oameni și în situații diferite. Fără asta, copilul poate ajunge să răspundă corect la terapeut și să nu folosească nimic în parc.
Jocuri de teoria minții, pe vârste
Câteva minute pe zi, în jocurile pe care le faceți oricum. Nu e nevoie de materiale speciale.
Emoții și dorințe
- Numește-ți emoțiile cu voce tare: „sunt supărată că s-a vărsat laptele”
- La povești, arată fețele: „cum se simte iepurașul?”
- Jocul cu gusturi: „tu ce vrei, eu ce vreau?”
- De-a v-ați ascunselea: cine vede pe cine
Ce știe și ce crede
- Cutia cu surpriză: o cutie de bomboane cu creioane înăuntru. „Ce crede bunica că e în ea?”
- Sally-Anne cu două păpuși, un coș și o cutie
- Te oprești la mijlocul poveștii: „ce crede lupul?”
- Surprize pentru cineva din familie, păstrate secret
Gafe, glume, ironie
- Comentați împreună scene din desene: „de ce s-a supărat?”
- Explicați glumele și expresiile care nu se iau la propriu
- Jocuri de rol cu situații de la școală
- Discutați o gafă: ce știa fiecare și cum s-a simțit
Nu-l corecta în fața altora și nu transforma joaca în examen. Un copil care se simte testat se retrage, iar teoria minții se învață cel mai bine când e relaxat.
Teoria minții, în aceeași clinică cu restul echipei
La Atlas, terapia pe teoria minții lucrează la înțelegerea emoțiilor, intențiilor și perspectivei celorlalți și e folosită mai ales în autism.
Pentru abilitățile sociale și înțelegerea celorlalți. Prețurile întregi sunt pe pagina de tarife.
Dacă nu există încă un diagnostic și vrei să știi de unde vin dificultățile. Detalii la evaluarea pentru autism.
Dr. Claudia GhergheMedic psihiatru pediatric
Dr. Florentina SofroneMedic psihiatru pediatric
Cristina OlaruPsiholog clinician
Lidia StanPsiholog clinician, psihoterapeut
Diana PușcașuPsiholog clinician
Alexandru Oltean-JozsaPsiholog clinician
Cristina CreangăLogoped
Teodoriu CalanceaKinetoterapeut
Luca LoisKinetoterapeut
Daniela BadeaTerapeut 3CDe la primul telefon până la exercițiile de acasă
Ne contactezi
Telefon, WhatsApp sau formular. Ne spui câți ani are copilul și ce ai observat.
Discuția inițială
Îți spunem dacă teoria minții e locul potrivit de început sau dacă e nevoie întâi de o evaluare.
Ședințele
Copilul lucrează prin joc, de la treapta la care e acum.
Acasă
Pleci cu jocuri și situații de exersat până data viitoare.
Ce s-a schimbat
Urmărim împreună ce folosește copilul și în afara cabinetului.
Recenziile sunt despre centru și despre felul în care se lucrează cu copiii. Le lăsăm așa cum au fost scrise.
„Recomand clinica pentru varietarea de terapii, terapie 3c, logopedie, kineto etc.”
„Am avut o experiență foarte plăcută la această clinică . Consultația a fost realizată cu grijă, iar explicațiile oferite au fost clare și pe înțelesul nostru. Recomand cu încredere această clinică!”
„Personal profesionist și empatic, atmosferă caldă și primitoare. Recomand cu încredere!”
Ce vor să știe părinții înainte să vină
Ce simt ceilalți se poate învăța.
Lasă numărul și te sunăm în aceeași zi lucrătoare. Ne spui ce se întâmplă acasă și cu ceilalți copii, iar noi îți spunem cu ce e bine să începeți.
Calea Bucureștilor nr. 96, Bloc A1-1, Parter, 075100 Otopeni. Luni până sâmbătă, 08:00 - 20:00.
